Făptura mamei…

Zbor de flutur-paşii ei,

Vorba-i stup de miere,

Ochii ba vioi,ba grei

Se-nec în tăcere.

Două ruguri-braţele-i

Veşnic în lucrare

Mişcă-n şi razele

Vărsate din soare.

O lumină-i e suflarea

Ca o mare i-i răbdarea-

Doar aşa arată-o mamă.

Dragostea…

E clipa de amor,

E clipa fericirii

Tu îmi aduci în zbor

Candela iubirii.

Tendinţa spre frumos

Şi numai dăruire

Învinge bucuros

Lumina de iubire.

O inimă în vînt,

O dragoste mai sfîntă

O spun mereu în gînd

Şi cei care nu-cuvîntă.

Femeia….

Ce sfîntă eşti,femeie:

Eşti marea cea adîncă,

Eşti pe pămînt o zee,

Dar şi-nrobită stîncă.

Mă doare visul tău

Sublim,ca o licoare

Şi-mi pare foarte rău

Că eşti răpită floare.

O floare ne-nţeleasă,

O floare crud strivită,

Dar care mai miroase

Suav şi chiar-ofilită.